Prima observaţie legată de români este cea despre muzica “made in Romania”.
Când o formaţie compune ceva, deseori e cineva care are o idee bună, iar versurile sunt conforme cu realitatea, deşi se întâmplă ca versurile să fie exagerate sau prea enervante. Iar când vorbim de partea instrumentală, majoritatea încep să se apropie de soundul manelelor. Când formaţiile sau cântăreţii români cântă în engleză au un accent imposibil, atât de ciudat încât îmi imaginez că dacă ar asculta un american nativ aşa ceva s-ar simţi ofensat.
Unele formaţii se auto-proclamă rock, când de fapt ei cântă dance (a se citi Voltaj) sau muzici leşinate (a se citi Direcţia 5 sau Holograf), iar din zona college-rock sau college-punk nu se găseşte mai nimic făcut în România, sau cel puţin eu nu am auzit nimic încă.
Dintre formaţiile noi, de copii sau adolescenţi, i-am remarcat pe cei mici de la formatia ALL, care cântă doar cover-uri pe care un copil de vârsta lor (şi nici a mea, de fapt) nu le-ar asculta. Anul trecut i-am văzut pentru prima dată live şi pe Chiroptera, care au destul de mulţi fani în răndul tinerilor, dar care mi se par exageraţi într-o anumită măsură şi un pic cam înfumuraţi, cu toate că muzica lor este chiar în regulă.
În concluzie, muzica românească devine din ce în ce mai manelizată şi cu toate că se întâmplă ca mulţi să cânte încă de mici, tot cu accent greşit va fi în engleză şi tot cu exagerări deseori enervante. Sper să am să descopăr o trupă sau un cântăreţ care să îmi placă în aşa măsura încât să revin cu un nou articol, de data asta din categoria “de bine”.
TeenOffice 